Pagini

Isi doresc oamenii cu adevarat sa fie fericiti?

31 ian. 2013 | 7 comentarii

Azi, in timpul mesei de pranz, am avut o discutie care a plecat de la sistemul educational belgian, calificare si competitia pe piata muncii si a ajuns catinel la... fericire.

Majoritatea adultilor promoveaza ideea ca in viata trebuie sa urmezi anumiti pasi pentru a avea o viata buna: mers la o scoala buna, invatat bine, urmat o facultate, gasit job bun, dezvoltarea carierei profesionale. Pana unde, nu mi-e foarte clar. Ideea e ca viata buna este lipsita asociata cu lipsa de griji si cu un venit financiar care sa-ti ofere cat mai multe obiective materiale: casa, masina, vacante si orice iti mai poate trece prin minte.

La un moment dat unul din colegi a intervenit si a intrebat: "Bine, bine, dar oamenii astia sunt fericiti?"

Raspunsul il stim cu totii. Nu, viata buna nu este echivalenta cu o viata fericita. Dupa ce am depasit un anumit nivel si am inceput sa ne bucuram de aceasta viata buna, realizam ca starea de fericire nu s-a imbunatatit. Cel putin nu pe termen lung.

Suntem destui care constientizam asta, dar totusi nu facem nimic pentru a indrepta situatia, pentru a ne gasi fericirea pe care parca stim cum sa o gasim, sa o atingem. Preferam sa continuam pe acelasi drum. Paradoxal, nu?

Asadar, raspunsul meu e NU, oamenii nu isi doresc cu adevarat sa fie fericiti.

7 comentarii:

  1. Eu cred ca DA, oamenii isi doresc cu adevarat sa fie fericiti.
    Problema e ca sunt invatati ca fericirea costa in multe prostii de genul:
    - sa ai casa ta
    - sa ai masina ta
    - sa ai bani de vacante oriunde
    - sa ai mai mult decat cei din jurul tau

    Toate astea insa ignora principalele feluri in care poti deveni fericit:
    - sa te simti bine cu tine (indiferent de gradul de avutie)
    - sa cauti ceea ce iti face placere indiferent de traditii, mode, parerea celor din dur
    - sa fii constient de venitul tau minim ce te lasa sa le faci pe primele doua

    Urmeaza si alte lectii de fericire ...

    , raisercostin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum iti argumentezi DA-ul?

      Eu am dedus ca NU pentru ca, desi incep sa isi dea seama ca ceea ce ai enumerat tu nu le aduce fericire, se complac in continuare in aceeasi situatie. Deci aleg in continuare calea nefericirii.

      Pana una alta, astept cu interes urmatoarele lectii de fericire ☺

      Ștergere
    2. Nu cred ca majoritatea isi dau seama din cauza ca "a-ti da seama inseamna cateva lucruri":
      1. Trebuie sa fii expus unui mediu in care sunt oameni fericiti altfel decat cum scrie la reteta.
      2. Trebuie sa observi ca altii sunt fericiti in alt fel decat in cel in care ai fost invatat.
      3. Trebuie sa accepti ca ceea ce vezi e realitatea si ca oamenii respectivi au o alta notiune despre asta.
      4. Trebuie sa realizezi ca e posibil ca modul cum intelegi fericirea a fost educat si ca e posibil sa fii fost spalat pe creier.
      5. Trebuie sa intelegi ce anume chiar te face pe tine fericit.
      6. Trebuie sa reusesti sa te accepti ca fiind fericit intr-o astfel de stare.
      7. Trebuie sa reusesti sa renunti la incercarile si eforturile trecute de a fii fericit in alt fel.
      8. Trebuie sa reusesti sa te percepi ca fiind fericit chiar si atunci cand cei din jur iti spun ca de fapt nu esti.

      Asadar sunt multe conditii si praguri pana te poti "elibera". Nu e vorba ca aleg calea nefericirii ci doar se pierd pe drum.

      Ștergere
  2. Fiecare om e unic. Cred ca e greu sa decizi ca oamenii nu vor sa fie fericiti: depinde de cum ii vezi, depinde de mediul in care esti etc.

    Din pacate multi sunt educati intr-o directie clara si nu cea visata. Nu se lasa sansa de a gandi ce vor, de a alege ce vor, copiii sunt manipulati in directia: scoala inseamna bani, bani inseamna totul, asa ca un copil porneste intr-o directie din care nu e usor de iesit, fiind manat de familie. Sunt f. putine pers. care au termenul de fericire si au avut sansa sa fie sustinuti in orice directie si-au dorit in viata.
    Mai sunt unii oameni care nu stiu ce vor. Ca mine. Cand lucram cu jumatate de salariu pe economie, imi doream salariu mai mare. Cand am avut salariu mai mare, voiam timp. Cand am avut timp, am vrut casa, asa ca am luat credit, inca un job, deci iar fara timp etc.
    Mai sunt si presiunile societatii, mass-mediei, familiei, cu responsabilitati, remarci si cerinte etc. astfel ca pt unele pers. e greu sa izoleaza ce vor si ce vor altii.
    Mai sunt si cei ce se intind mai mult decat le e plapuma ( financiar ma refer).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. a, am uitat sa adaug ceva. Oamenii repeta unele pattern-uri din familie, capatate inconstient. Unul exemplu este fericirea. Cand din copilarie vezi ca fericirea e o bijuterie, viata poate fi influentata de asta.

      Ștergere
    2. Oamenii sunt unici, dar totodata au si comportamente asemanatoare in diverse procente. Tocmai din aceasta cauza mi-am permis o generalizare. Asa cum descrii tu, fericirea pare un soi de miraj - cand sa zici ca ai atins-o, pac iti dai seama ca de fapt coordonatele s-au schimbat si mai ai de muncit pana sa ajungi la ea.
      O sa ma repet, dar eu ma refer la cazurile in care oamenii isi dau seama ca desi si-au atins scopurile propuse initial, fericirea nu a fost inca simtita. Adica drumul pe care merg nu e cel al fericirii. Si totusi oamenii continua sa mearga in aceeasi directie - a nefericirii.
      Poate e vorba si de teama de schimbare sau frica de regres sau poate se amagesc singuri. Habar n-am! Dar aceste sentimente izvorasc atunci cand nu esti sigur pe tine si in consecinta ce iti doresti. Asta-i parerea mea!

      Ștergere
    3. Si eu cred ca neincrederea in sine, in instincte, in ratiune poate intuneca judecata omului.La fel, e in firea umana perseverenta. Chit ca dau cu oistea in gard, cum zicea tataia.
      Daca incerc sa numar, pe litere, pe foaie, cunosc multe pers. in situatia descrisa de tine. Mai multe decat acele pers. care au incercat sa schimbe ceva, ce au riscat si uneori au reusit. Probabil cazurile pozitive sunt mereu in mintea mea, le am ca model,si le admir, asa ca de aceea as merge pe varianta DA a lui Costin.


      Hai sa luam un exemplu concret de fericire. Sau mai exact de nefericire. In jurul meu cunosc f. putine persoane intr-o cascnicie cu adevarat fericita. Dar majoritatea stau asa din varii motive ( confort financiar, psihic, comoditate, nu au curaj, convingerea ca altceva mai bun nu gasesc, se mint singuri, frica de singuratate etc), si isi duc ritmul de cearta, gelozii, arunca amenintari cu divortul periodic, dar nu fac nimic. A, si mai cunosc persoane care nici nu le pasa.

      Ștergere