Isi doresc oamenii cu adevarat sa fie fericiti?
31 ian. 2013 | | | 7 comentarii |
Azi, in timpul mesei de pranz, am avut o discutie care a plecat de la sistemul educational belgian, calificare si competitia pe piata muncii si a ajuns catinel la... fericire.
Majoritatea adultilor promoveaza ideea ca in viata trebuie sa urmezi anumiti pasi pentru a avea o viata buna: mers la o scoala buna, invatat bine, urmat o facultate, gasit job bun, dezvoltarea carierei profesionale. Pana unde, nu mi-e foarte clar. Ideea e ca viata buna este lipsita asociata cu lipsa de griji si cu un venit financiar care sa-ti ofere cat mai multe obiective materiale: casa, masina, vacante si orice iti mai poate trece prin minte.
La un moment dat unul din colegi a intervenit si a intrebat: "Bine, bine, dar oamenii astia sunt fericiti?"
Raspunsul il stim cu totii. Nu, viata buna nu este echivalenta cu o viata fericita. Dupa ce am depasit un anumit nivel si am inceput sa ne bucuram de aceasta viata buna, realizam ca starea de fericire nu s-a imbunatatit. Cel putin nu pe termen lung.
Suntem destui care constientizam asta, dar totusi nu facem nimic pentru a indrepta situatia, pentru a ne gasi fericirea pe care parca stim cum sa o gasim, sa o atingem. Preferam sa continuam pe acelasi drum. Paradoxal, nu?
Asadar, raspunsul meu e NU, oamenii nu isi doresc cu adevarat sa fie fericiti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)