Pagini

Ce-am invatat de la George R.R. Martin ?

23 apr. 2013 | Niciun comentariu

Mai multe decat ma asteptam*:
  • Lumea fantastica poate fi  la fel de dura ca realitatea.
  • Lumea fantastica poate fi la fel de imprevizibila ca realitatea.
  • Nimeni nu e ceea ce pare fi.
  • Binele e variabil.
  • Dar chiar si raul e variabil.
  • Prea multa pasiune strica.
  • Ai grija ce-ti doresti, caci visele nu se pupa mereu cu realitatea.
Lista va fi actualizata pe masura ce inaintez in roman.

Dar voi?


PS: Daca te pasioneaza si pe tine subiectul "Game of Thrones" arunca un ochi aici si stai la curent cu tot ce misca in regat :)

Cumparatorilor inraiti le lipseste... ?

18 apr. 2013 | 4 comentarii

A. Imaginatia
B. Timpul
C. Determinarea
D. Rabdarea
E. Increderea
F. __________ (completati voi raspunsul)


Raspunsul meu este: A cu un pic de D.



Care este cea mai frapanta intrebare pe care ati primit-o la un interviu de angajare?

15 mar. 2013 | 4 comentarii

O intrebare lejera ca pentru inceput de weekend.

In cazul meu,  ar fi:
  • De ce crezi ca meriti atat? - in RO
  • Cum ti-a venit salariul acesta in minte? (traducere aproximativa) -  in BE  
Ambele intrebari au venit imediat ce mi-am exprimat doleantele financiare :D

Cu siguranta au fost altele mai frapante, dar desi am participat la multe interviuri, nu reusesc sa-mi amintesc prea multe detalii. Sper sa-mi revina memoria in viitorul apropiat.

Pana atunci, astept cu interes raspunsurile voastre ☺




Cum scapam de hotii de buzunare?

5 mar. 2013 | 5 comentarii

Azi am vazut un hot de buzunare in metrou.

La inceput am remarcat personajul pe scara rulanta - urla dupa cineva si parea iritat (ceea ce deja scadea mult sansele de a fi un localnic belgian). Deja in mintea mea incepuse sa incolteasca intrebarea: "Oare nenea asta nu o fi roman?"
Apoi, in timp ce stateam in picioare in vagon am remarcat iar individul, era pe la mijlocul vagonului cu ochii pe rotile, in cautare de prada. Era impreuna cu o tipa - partenera de echipa - care ba se facea ca mangaia un ecran de smartphone alb, ba isi rotea ochii de jur imprejur in cautarea victimei perfecte. 
La un moment dat il vad pe individ lipindu-se-se de un scaun, bine mascat de individa. Nu stiu daca buzunarea pe cineva sau nu, cert e ca aveam asa un impuls sa ma duc si sa atentionez persoanele din zona. Nu am facut-o, de teama :| Si probabil ca-s multi care vad, dar nu zic nimic. Uneori cand zici, ti-o iei mai rau.

Echipa de hoti a coborat la urmatoarea statie si s-a amestecat in marea de oameni ce dadeau buzna sa urce pe scara rulanta. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe, dar probabil ca si-au gasit o victima in dimineata aceasta. 

Am ramas cu un gust amar, desi azi am avut doar rol de privitor. Nu se stie cand o sa fiu si eu victima. 

Pana am ajuns la serviciu, mi-am agitat neuronii si am tot incercat sa gasesc un raspuns la intrebarea "ce sa facem sa scapam de astia???"
  • Sa apelam la politie?
    Politia pare sa fie depasita sau poate e doar ignoranta. Cert e ca hotii de buzunare inca vietuiesc
  • Sa intervenim atunci cand vedem fapta in actiune?Spiritul civic a cam murit - fie din teama, fie din indiferenta. Hotul nu are aceeasi constiinta ca omul cinstit, asa ca sunt sanse mari sa fie violent la nevoie.
Momentan, singura solutie e sa ne pazim bunurile cat mai bine, dar asta nu inseamna ca scapam de hoti, ci doar ca ne aparam de ei. Sa stai cu grija de a nu fi furat de fiecare data cand esti intr-un spatiu public, inseamna o grija in plus ce ridica nivelul de stress din viata de zi cu zi.


Totusi, sa va zic ce idee mi-a mai venit in cap azi:

Ce-ar fi daca am pune pe ziduri (la figurat) afise cu hotii ? Sa le facem "reclama" hotilor pe care ii putem  surprinde cu o camera foto/video. 
In ziua de azi majoritatea dispune de un telefon cu camera foto/video. Zic eu ca s-ar putea face discret o poza in metrou, in autobuz, in tramvai sau in oricare alt spatiu public.
Pozat si apoi dat sfoara in tara: pe internet, la metrou, in tramvai, pe panourile publicitare din oras, etc. Ca sa stie toata lumea de cine sa se fereasca.

Ce ziceti? E viabila ideea mea? 





Isi doresc oamenii cu adevarat sa fie fericiti?

31 ian. 2013 | 7 comentarii

Azi, in timpul mesei de pranz, am avut o discutie care a plecat de la sistemul educational belgian, calificare si competitia pe piata muncii si a ajuns catinel la... fericire.

Majoritatea adultilor promoveaza ideea ca in viata trebuie sa urmezi anumiti pasi pentru a avea o viata buna: mers la o scoala buna, invatat bine, urmat o facultate, gasit job bun, dezvoltarea carierei profesionale. Pana unde, nu mi-e foarte clar. Ideea e ca viata buna este lipsita asociata cu lipsa de griji si cu un venit financiar care sa-ti ofere cat mai multe obiective materiale: casa, masina, vacante si orice iti mai poate trece prin minte.

La un moment dat unul din colegi a intervenit si a intrebat: "Bine, bine, dar oamenii astia sunt fericiti?"

Raspunsul il stim cu totii. Nu, viata buna nu este echivalenta cu o viata fericita. Dupa ce am depasit un anumit nivel si am inceput sa ne bucuram de aceasta viata buna, realizam ca starea de fericire nu s-a imbunatatit. Cel putin nu pe termen lung.

Suntem destui care constientizam asta, dar totusi nu facem nimic pentru a indrepta situatia, pentru a ne gasi fericirea pe care parca stim cum sa o gasim, sa o atingem. Preferam sa continuam pe acelasi drum. Paradoxal, nu?

Asadar, raspunsul meu e NU, oamenii nu isi doresc cu adevarat sa fie fericiti.